Psihoterapia individuală, cunoscută și sub denumirea de “tratament psihologic” sau “intervenție psihologică” este un proces terapeutic focusat pe identificarea și tratarea unor probleme de natură psiho-emoțională și comportamentală.
Psihoterapia se ocupă în general de tratarea unor tulburări și afecțiuni specifice:
- afecțiuni psihologice mai profunde (rezultate de exemplu în urma unor evenimente traumatice)
- conflicte interioare nerezolvate care au un impact negativ asupra vieții zilnice
- probleme de relaționare sau comunicare la muncă sau în relațiile apropiate
- dificultăți în gestionarea furiei, stresului sau a timpului
- dificultăți în stabilirea unor limite sănătoase sau a spațiului personal
- diverse tulburări de personalitate
- înțelegerea și gestionarea crizelor existențiale
- acceptarea și gestionarea unor pierderi semnificative
- acceptarea și gestionarea doliului
- afecțiuni somatice
- accidente și situații-limită
- confruntări și discriminări sociale
- depresie, probleme ale stimei de sine
- anxietate, atac de panică, diverse tipuri de fobii
- oboseală, epuizare cronică, burnout
Psihoterapia se poate adresa și persoanelor care își doresc să prevină apariția unor astfel de afecțiuni, nu doar persoanelor care se confruntă deja cu acestea. Psihoterapia individuală prezintă o mare putere de adaptare și flexibilitate, deoarece reușește să se ajusteze nevoilor tale personale, aspectelor precise și semnificative pe care dorești să le lucrezi și îmbunătățești, astfel încât să obții viața pe care ți-o dorești și care te-ar face fericit(ă).
Evaluările și planul de tratament se realizează în funcție de nevoile individuale ale fiecărei persoane, folosind planuri de tratament, tehnici și strategii care și-au demonstrat în timp eficiența. La finalul terapiei, vei achiziționa abilitățile necesare pentru a face față provocărilor, vei avea claritate asupra problemelor cu care te-ai confruntat și vei învăța ce instrumente și practici să folosești și cum să gestionezi eficient situațiile, în cazul în care acestea vor reapărea ocazional.
Există foarte multe școli și orientări psihoterapeutice dezvoltate de-a lungul timpului, printre care le vom enumera pe cele mai cunoscute:
- psihoterapia cognitiv-comportamentală
- psihanaliza sau psihodinamica
- psihoterapia adleriană
- psihoterapia centrată pe persoană
- psihoterapia umanistă și experiențială
- analiza tranzacțională
- psihoterapia integrativă
- psihoterapia Gestalt
- psihoterapia jungliană sau analitică
Este posibil ca varietatea de orientări existente la ora actuală să-ți îngreuneze alegerea, neștiind care ți s-ar potrivi cel mai bine. Unele tipuri de terapii sunt mai cunoscute, altele mai puțin cunoscute sau accesibile și este recomandat, înainte de a decide ce vrei să faci, să realizezi o mică documentare despre fiecare abordare în parte (particularitățile fiecăreia, afecțiunile pe care le abordează, durata și frecvența ședintelor, rezultatele obținute) și să o alegi pe cea care îți inspiră cea mai mare încredere și cu care simți că rezonezi cel mai puternic.
Decizia personală de-a aprofunda, la finalul studiilor universitare terapiile cognitiv-comportamentale (sau pe scurt TCC), se datoreză faptului că această formă de terapie este una dintre cele mai cunoscute și folosite cu succes în tratarea multor afecțiuni și tulburări.
Psihoterapia cognitiv-comportamentală este cunoscută ca prototip al psihoterapiei științifice, formându-se, asemenea medicinei, pe cercetări științifice riguroase. Această orientare are la bază studii experimentale, iar eficiența sa în tratarea diverselor afecțiuni și tulburări a fost monitorizată și demonstrată de-a lungul timpului prin studii clinice serioase și atent controlate.
Terapia cognitiv-comportamentală propune o abordare simplă, ordonată, structurată, accesibilă oricui și ușor de înțeles, folosind o serie de tehnici și strategii terapeutice dovedite științific, care se axează pe atenuarea simptomelor, pe rezolvarea problemelor și pe reducerea comportamente disfuncționale. Premisa de la care pornește psihoterapia cognitiv-comportamentală este aceea că gândurile și convingerile pe care le avem sunt responsabile de emoțiile, stările afective și comportamentele noastre, cu alte cuvinte, există o relație de interdependență între acestea.
Obiectivul principalal terapiei cognitiv-comportamentale este schimbarea relației pe care o avem cu propriile noastre gânduri și cu convingerile limitative pe care le deținem (unele inconștiente) care ne influențează, blochează și sabotează și pe reducea intensității și frecvenței unor emoții și stări afective care ne creează comportamente problematice. Pe scurt, psihoterapia încearcă să aducă claritate și putere de înțelegere asupra modului în care funcționează mintea noastră, ajutându-ne să învățăm cum să identificăm și să înlocuim gândurile, emoțiile și comportamentele nesănătoase cu unele pozitive și constructive, care să producă vindecarea și să aducă schimbările mult dorite în viața noastră.