Consilierea psihologică este un proces de intervenție psihologică care este indicată în cazul unor tulburări minore ale personalității sau al prezenței unor dezechilibre și probleme interpesonale.
Consilierea este eficientă și ajută la clarificarea, recunoașterea și acceptarea unor conflicte emoționale apărute la un moment dat în viață, în situații imprevizibile și nefavorabile. Scopul principal al consilierii este identificarea și folosirea cât mai eficientă a resurselor personale precum și atingerea obiectivelor propuse.
Spre deosebire de psihoterapie, care se ocupă cu identificarea și tratarea diverselor tipuri de afecțiuni psihologice și care constă într-un demers terapeutic mai îndelungat, datorită faptului că abordează psihicul uman în profunzimea și complexitatea lui, consilierea psihologică se axează pe prevenția și remedierea unor probleme punctuale și pe susținerea persoanei în depășirea acestora. Consilierea psihologică se adresează în special persoanelor care se confruntă cu dificultăți sau obstacole personale, sociale sau profesionale, sau care se află într-un impas și nu știu cum l-ar putea soluționa într-un mod cât mai simplu și eficient.
Obiectivul consilierii psihologice constă în principal în înțelegerea acestor blocaje și în găsirea unor soluții eficiente și rapide de soluționare a acestora. Intervenția constă în prezentarea și integrarea unor perspective noi și diferite de gândire a situației și de soluționare a problemelor întâmpinate. Consilierea se poate realiza atât de către un psiholog, cât și de către un psihoterapeut și se concentrează pe soluționarea problemelor semnalate.
Psihoterapia, în schimb, ocupându-se cu tratarea și vindecarea unor afecțiuni specifice, poate fi realizată doar de către un psihoterapeut cu competențe în domeniu, după un program riguros și îndelungat de pregătire profesională (studii de specialitate în domeniu, formări profesionale continue, acreditări, etc.) dar și de dezvoltare personală. Deși consilierea psihologică și psihoterapia pot părea similare la prima vedere, acestea se diferențiază prin conținutul care este abordat (tipul, frecvența, durata și complexitatea problemelor/tulburărilor abordate).